Promovare cu 300 km pe ora

Promovare cu 300 km pe ora

Stie toata lumea de Italo, trenul din Italia care circula cu 300 km pe ora. Am folosit serviciile Italo, 2 dintre serviciile sale, si ultima oara cand am circulat cu 300 km pe ora am realizat ca se poate face o promovare foarte ieftina insa foarte rapida, cam cu 300 km pe ora.

Pentru a va relata mai bine ideea de promovare o sa va ofer o mica povestioara :

Stateam confortabil intins pe scaunul Italo, scaun ce imi ofera un confort din toate punctele de vedere. Priveam pe geam peisajul ruland cu 300 km pe ora in timp ce degetele mi se miscau pe laptopul meu silentios putin mai lent decat viteza cu care rulam.

Aveam un chef de scris extraordinar, aveam o placere imensa sa stau intins pe scaun sa fur cate o privire scurta pe geam si sa-mi continui lucrarea pe care o generam plina de pasiunea si placerea de a scrie la 300 km pe ora.

Dintr-odata placerea imi este intrerupta si ma trezesc inapoi la realitate cand managerul de tren se apleaca spre mine si ma saluta respectos.

Nu doar ca era o femeie frumoasa, insa faptul ca imi vorbea in engleza in Italia si uniforma frumoasa care statea mulata pe ea m-a facut ca din placere sa ajung in realitate si imediat din realitate sa migrez spre fantezie.

D-le Andronache, va rog sa imi acordati placerea de a va ura La Multi Ani si sa va ofer din partea Italo Treni aceasta mica atentie cu mentiunea „va multumim ca ati ales serviciile noastre”!

Nu eram buimac ci doar putin fascinat de tot ce se intampla. Nici nu vroiam sa stiu ce am primit cadou, faptul ca astazi de ziua mea primesc cadou un zambet frumos si un smartphone de la „trenul cu care circul” mi se pare wow.

I-am sarutat mana, i-am multumit ei, apoi am multumit Italo pentru faptul ca acorda o atentie deosebita calatorilor si ca ofera cadouri celor care isi serbeaza ziua de nastere in trenul Italo.

Dupa aceasta scena in care eram doar eu, managerul de tren si smartphonul si zambetele noastre, am uitat de toti calatorii.

M-am asezat inapoi pe scaunul meu confortabil, am inchis laptopul, si am inceput sa-mi desfac cadoul.

Parca o energie externa mi-a intors privirea si atunci am observat ca toti calatorii care erau imbracati la cravata s-au transformat in copii, copii care zambeau si care se transformau incet incet in extraterestrii care vor cadoul meu.

Imi era teama parca sa stau in tren, parca toti extraterestrii vroiau cadoul meu.

Am respirat puternic si cand am privit din nou toti aveau o privire de admiratie, o privire adresata mie si o privire adresata managerului de tren.

Toti erau incantati, toti cei care mai devreme erau la cravata cu smartphonurile in mana, cu fetele serioase si incruntate, acum erau niste copii inocenti si bucurosi ca au primit un gest parca de la o mama comuna.

Aceasta poveste face parte din imaginatia mea, nu s-a intamplat asa ceva, am vrut doar sa va ofer o modalitate de promovare ieftina dar care produce efecte mari.

Va urez succes si astept, ca un copil, sa vad in Romania astfel de idei puse in practica.

Daca ti-a placut si ti-a fost de ajutor acest articol, te rog distribuie mai departe...

Twitter Facebook

Lasati un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *